Protetică dentară

Protetica dentară se ocupă cu înlocuirea dinților pierduți și cu refacerea celor grav deteriorați. Dincolo de aspect, o lucrare protetică corectă redă funcția de masticație, susține buzele și obrajii și, mai ales, previne migrarea dinților rămași: după pierderea unui dinte, vecinii se înclină în spațiul liber, iar antagonistul de pe arcada opusă se extrudează, ceea ce destabilizează în timp întreaga ocluzie.

Lucrările fixe

• Coroana dentară — acoperă complet un dinte puternic distrus sau tratat endodontic, protejându-l de fractură.
• Puntea dentară — înlocuiește unul sau mai mulți dinți lipsă, sprijinindu-se pe dinții vecini, care trebuie șlefuiți.
• Inlay, onlay și overlay — restaurări realizate în laborator, care refac o parte din coroana dintelui, conservând mai mult țesut decât o coroană completă.
• Lucrările pe implanturi — coroane, punți sau proteze fixate pe implanturi, soluția care nu implică șlefuirea dinților vecini.

Materiale

Alegerea materialului ține de zona tratată, de solicitarea mecanică și de cerințele estetice:

• Metalo-ceramica — schelet metalic acoperit cu ceramică. Rezistentă și verificată în timp, dar cu o transluciditate inferioară și cu risc de a lăsa o margine cenușie vizibilă la nivelul coletului în cazul retracției gingivale.
• Zirconiul — foarte rezistent, fără componentă metalică, potrivit atât în zona frontală, cât și la dinții laterali.
• Ceramica integrală (disilicat de litiu) — cea mai bună integrare estetică, indicată în special în zona frontală.

Lucrările mobilizabile

Când numărul dinților restanți nu permite o soluție fixă, se recurge la proteze:

• Proteza parțială scheletată — cu schelet metalic turnat, sprijinită atât pe dinții restanți, cât și pe mucoasă. Mai stabilă și mai puțin voluminoasă decât cea acrilică.
• Proteza totală — pentru arcadele complet edentate, sprijinită integral pe mucoasă.
• Supraproteza pe implanturi — o proteză mobilizabilă ancorată pe două până la patru implanturi, cu stabilitate mult superioară protezei clasice, mai ales la mandibulă.

Etapele unei lucrări protetice

Tratamentul începe cu evaluarea dinților stâlpi și a stării parodontale, urmată de tratamentele pregătitoare necesare — obturații, tratamente de canal, detartraj. Se realizează apoi prepararea dinților, amprentarea clasică sau scanarea intraorală, iar pacientul primește o lucrare provizorie pe durata execuției în laborator. Urmează proba, când se verifică adaptarea marginală, contactele cu dinții vecini, ocluzia și culoarea, și în final fixarea lucrării definitive.

Adaptarea și întreținerea

În primele zile după fixarea unei lucrări noi pot apărea o senzație de corp străin și mici modificări de fonație, care se estompează pe măsură ce musculatura se adaptează. Orice punct de presiune sau contact prematur în ocluzie trebuie semnalat și ajustat, pentru a evita durerea și uzura. Igiena zonelor de sub punte se realizează cu ață dentară specială și cu periuțe interdentare, iar protezele mobilizabile se curăță zilnic și se scot noaptea, dacă medicul nu indică altfel.

Durata de viață

O lucrare protetică bine executată și corect întreținută funcționează mulți ani, dar nu este definitivă. Cauzele obișnuite de eșec sunt caria secundară apărută la marginea coroanei, afectarea parodontală a dinților stâlpi și fracturarea materialului sub solicitări excesive. Controalele periodice permit depistarea acestor probleme înainte de a compromite dintele suport.