Endodonția

Endodonția se ocupă de tratarea pulpei dentare, țesutul viu din interiorul dintelui care conține vasele de sânge și nervii. Când pulpa se inflamează ireversibil sau se infectează, singurele opțiuni sunt tratamentul de canal sau extracția. Scopul endodonției este păstrarea dintelui natural pe arcadă, chiar și atunci când partea sa vie nu mai poate fi salvată.

Când este necesar tratamentul de canal

• carie profundă care a ajuns la pulpă;
• durere spontană, pulsatilă, care se accentuează noaptea sau la cald;
• sensibilitate prelungită la rece, care persistă după îndepărtarea stimulului;
• abces dentar, umflătură sau fistulă la nivelul gingiei;
• traumatism dentar cu fractură care expune pulpa;
• necroză pulpară descoperită radiologic, adesea fără simptome.

Etapele tratamentului

Tratamentul endodontic se realizează sub anestezie locală și este, în condiții normale, nedureros. Etapele sunt următoarele:

• Izolarea cu diga — o folie de cauciuc care izolează dintele de restul cavității bucale, împiedicând contaminarea cu salivă. Este o condiție esențială pentru succesul pe termen lung.
• Accesul la camera pulpară — îndepărtarea țesutului cariat și crearea căii de acces spre canale.
• Determinarea lungimii de lucru — cu ajutorul apex-locatorului electronic și al radiografiilor, pentru a trata canalul exact până la vârful rădăcinii.
• Curățarea și modelarea canalelor — cu instrumentar rotativ din nichel-titan și irigații abundente cu soluții dezinfectante, care dizolvă resturile organice și reduc încărcătura bacteriană.
• Obturarea canalelor — sigilarea etanșă cu gutapercă și ciment de sigilare, pentru a împiedica reinfectarea.
• Restaurarea coronară — reconstituirea dintelui, adesea cu o coroană, mai ales la molari și premolari.

De ce este importantă restaurarea finală

Un dinte tratat endodontic devine mai fragil: nu mai este hidratat din interior și, de regulă, a pierdut o cantitate însemnată de structură din cauza cariei și a accesului. Fără o restaurare corectă, riscul de fractură verticală a rădăcinii este ridicat, iar o astfel de fractură duce aproape întotdeauna la extracție. De aceea, la dinții laterali se recomandă acoperirea cu o coroană sau cu o restaurare de tip overlay, care protejează cuspizii.

Retratamentul endodontic

Uneori, un dinte tratat anterior redevine simptomatic sau prezintă radiologic o leziune la vârful rădăcinii. Cauzele pot fi canale netratate, obturații incomplete, instrumente fracturate sau infiltrarea bacteriană prin restaurarea coronară neetanșă. În aceste cazuri se poate realiza un retratament: îndepărtarea vechii obturații, redezinfectarea canalelor și reobturarea lor. Când retratamentul nu este posibil sau nu reușește, alternativa chirurgicală este rezecția apicală.

După tratament

O sensibilitate ușoară la masticație în primele zile este normală și cedează treptat. Până la restaurarea definitivă se evită masticația pe dintele tratat. Vindecarea leziunilor osoase de la vârful rădăcinii se urmărește radiologic, la controale, pe parcursul a 6–12 luni.